Ne-am intors la Ionela cu daruri multe.
Nea C-tin mi-a povestit ca tatal Ionelei nu este fiul lor, este adoptat de ei si ca Ionela ar mai avea un frate in oras care locuieste la mama adevarata al tatalui. D-na Elena bunica Ionelei era asa de fericita ca bucuria dansei m-a prins si pe mine. Eram asa de bucuros sa vad atata bucurie intr-o familie care nu asteapta nimic, se trudesc s-a creasca nopata fara sa se plinga la lumina unei lampe vechi. Cred ca Dumnezeu astazi si-a primit Slava din inima acestor oameni, pentru ca TOT CEEA CE FACEM ESTE IN NUMELE LUI ISUS.
joi, 14 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu