sâmbătă, 23 ianuarie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
marți, 19 ianuarie 2010
Familia Velea 2
Familia Velea 1
Azi am fost sa mai vizitez din familile sarace primite de la scoala, si 2 dintre ele le-am gasit acasa. Aici sunt poze cu familia Velea 1.
Tatal lor este in puscarie pentru 10 ani, iar 4 copii sunt in grija mamei. Cand am spus ca le voi aduce cate ceva nu mai puteau de bucurie. Miine se vor putea bucura de multe lucuri.
duminică, 17 ianuarie 2010
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
vineri, 15 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
Povestea Ionelei Grigorescu partea 2
Nea C-tin mi-a povestit ca tatal Ionelei nu este fiul lor, este adoptat de ei si ca Ionela ar mai avea un frate in oras care locuieste la mama adevarata al tatalui. D-na Elena bunica Ionelei era asa de fericita ca bucuria dansei m-a prins si pe mine. Eram asa de bucuros sa vad atata bucurie intr-o familie care nu asteapta nimic, se trudesc s-a creasca nopata fara sa se plinga la lumina unei lampe vechi. Cred ca Dumnezeu astazi si-a primit Slava din inima acestor oameni, pentru ca TOT CEEA CE FACEM ESTE IN NUMELE LUI ISUS.
Povestea Ionelei Grigorescu
Una din familiile recomandate de la Scoala a fost familia Ionela. O fetita de 11 ani din cate stiu, a care-i mama a plecat parasindu-i. Tatal ei a lucrat ca ajutor de paza la o padure in apropiere, unde a fost omorit. Asa Ileana a ajuns sa fie crescuta de bunicii ei, in conditii impropri, foarte grele. Primul lucru care l-am remarcat mergand la ei a fost ca nu au curent. Cine mi-a dat aceste informatii, nici el nu stie exact povestea, tot asa din auzite, el le-a oferit o lampa ce o avea inca de pe vremea lui Ceausescu, si bunicul s-a bucurat foarte mult.
Sper sa o gasesc acasa si pe Ileana cand voi merge la ea cu pachetele.
Un lucru ce mi s-a precizat de d-na secretara este ca acesti copii pe care mi a recomandat sunt copii care invata bine si sunt copii cuminti.
Bunicul Ileanei
14 ianuarie Scoala Generala Comani
Azi am fost si la scoala pentru a primii lista cu cele 5 familii sarace si d-na secretara a cautat cei mai saraci dintre saraci. Adevarul este ca sunt foarte multi oameni saraci DAR unii sunt iesit din comun de saraci.
Am vizitat o familie din cei recomandati de d-na secretara si credeti-ma m-am blocat vazand situatia lor.
Domnul administrator al scolii m-a intrebat daca nu se fac donatii mai consistente, cum ar fi o centrala pentru scoala. Inca se face focul in sobe de teracota, care consuma mult lemn si caldura putina. O centrala pe gaz ar fi ceva ideal pentru ei. Am spus ca pot spune oriunde merg de aceasta nevoie a scolii generale din Comani dar nu pot promite nimic.
14 ianuarie la Gradinita
Doamna directoare a fost la o sedinta si am fost intimpinat de d-na Cornelia, invatatoare ficei mele. Dansa si-a permis sa imi mai spuna o alta mare nevoie a gradinitei, " un teren de joaca amenajat". Daca Dumnezeu ajuta si prin intermediul celor cu inima buna si mare (voi) speram sa acoperim si aceasta nevoie a gradinitei.
Terenul de joaca actual al Gradinitei din Comani
luni, 11 ianuarie 2010
Craciun 2009
Dragii Nostri,
Multumim lui Dumnezeu pentru ca in indurarea Lui cea mare, copii din Comani au avut parte de cadouri de Craciun. Lucrul care pe mine m-a impresionat cel mai mult a fost Carlos, un turc MUSULMAN, care a inceput s-a caute pe Domnul vazand dragostea si ingrijirea celor care se numesc urmasii lui Isus. S-a oferit impreuna cu sotia lui sa ne ajute la cadouri, si mai mult de atat el a vrut sa imparta tuturor copiilor participanti brosura “Darul cel mai Pretios”. Ravna lui impresionanta a facut ca multi parinti sa se mire, “ el nu e turc, cum de da brosuri cu Isus”.
Carlos in Dreapta cu BROSURA SUS
O alta familie foarte saraca, care are 3 copii mici, si pe care in prealabil am mai vizitat-o pentru ai oferii ceva alimente, a venit impreuna cu copii la intilnirea de Craciun. Mamica a spus ,, ca multumeste lui Dumnezeu ca acum vor simtii si copii ei ca vine Craciunul.”
O fetita a spus: “Mosul nu mi-a adus nimic dar Domnul Isus …uite… am si manusi, am si caciula, bomboane…..”
O alta fetita a spua: “Ce multe am primit!, am voie sa dau si la prietena mea?.... uite cate am primit…
Cuvintele sunt prea sarace sa poata fi exprimata bucuria si implinirea care copilasii ne-au transmis-o si noua organizatorilor. Dumnezeu fie Binecuvantat pentru tot.